Ortodonția interceptivă surprinde forme incipiente / ușoare de anomalii dento-maxilare, care prin instituirea unor măsuri terapeutice specifice previn instalarea unor malocluzii adevărate.
Mai simplu spus: educarea copilului pentru vizitele periodice la medicul ortodont / de medicină dentară poate surprinde și elimina factorii patogeni, modificările dentare, modificările de erupție dentară. Beneficiile acestor vizite își vor pune amprenta și pe sănătatea dentară / parodontală, prin programele de igienizare.
Metodele terapeutice ale ortodonției interceptive sunt intervenții profilactice cu caracter de urgență. Este foarte bine dacă prevenția anomaliilor dento-maxilare surprinde copilul mic, dar ea vizează toate vârstele.
În cazul în care nu s-au aplicat la timp mijloacele profilactice și terapia interceptivă, anomaliile dento-maxilare evoluează, putându-se agrava la adult. Faptul că frecvența anomaliilor dento-maxilare e în continuă creștere impune aplicarea măsurilor profilactice la orice vârstă.
Terapia interceptivă cuprinde un ansamblu de măsuri și mijloace instituite în vederea opririi cursului dezvoltării unei abateri de la normal. Îndepărtarea cauzei este uneori suficientă, întrucât reglarea autonomă readuce normalitatea.
Recomand surprinderea și intervenția următoarelor situații în perioada dentatiei temporare / mixte: ocluzii încrucișate, ocluzii inverse frontale, pierderea precoce a dinților temporari cu închiderea spațiului, persistența dinților temporari peste limita normală de înlocuire, dinții în malpoziție, suprimarea obiceiurilor vicioase, corectarea deglutiției atipice, ocluzii distalizate, ocluzii deschise prin interpunerea limbii sau sugerea degetelor, situații care nesurprinse la timpul potrivit pentru intervenție pot duce la grave anomalii dento-maxilare.
În dentația permanentă și vârstă adultă, factorii de risc în frecvența anomaliilor dento-maxilare pot fi de origine medicamentoasă, administrarea unor medicamente cu risc malformativ, anticonvulsivante, antiemetizante, expunerea la radiații ionizante, folosirea instrumentelor muzicale de suflat.
În legătură cu modificările musculare de la nivelul aparatului dento-maxilar care apar la instrumentiștii suflători, Strayer în 1939, medic ortodont și fagotist în orchestra filarmonica din Philadelphia, sesizează pentru prima dată rolul instrumentelor muzicale de suflat în apariția unor anomalii dento-maxilare.
Datorită modificării funcției musculare, instrumentele muzicale de suflat pot provoca unele anomalii dento-maxilare, dar pot fi utilizate și pentru corectarea altora (recomandarea miogimnasticii pentru mușchii orbiculari ai buzelor și buccinatori – în respirația orală habituală, incompetență labială, ocluzie distală, protruzie superioară) – cu alte cuvinte, ele pot avea fie rol etiopatogenic, fie rol terapeutic.
Medic stomatologie generală.
Specialist în ortodonție și ortopedie dento-facială.